Pentru a combate acest "efect al spectatorului", încearcă următoarele:
1. Identifică o persoană care să intervină în mod direct şi să te ajute. Probabil că nu cunoşti numele celor din jurul tău, însă poţi să mobilizezi oamenii arătând, prin cuvinte, la cine te referi exact.
Exemplu: "Dumneavoastră, domnule cu păr blond şi tricou roşu! Ajutaţi-mă să mă ridic!"
2. Dacă poţi, identifică o altă persoană care să contacteze autorităţile. Nu presupune că există cineva care deja sună la poliţie. Identifică şi descrie persoana astfel încât cei din jur să îşi dea seama imediat despre cine este vorba.
Această tehnică reduce efectul de difuzie, de împrăştiere, a responsabilităţii în cazul efectului spectatorului, prin faptul că tu plasezi responsabilitatea direct asupra anumitor persoane din mulţime.
Poţi practica această tehnică în viaţa de zi cu zi, astfel încât să devină o a doua natură şi să se declanşeze automat în momentul în care te afli într-o situaţie critică.
Delegarea sarcinilor, atât în viaţa privată, cât şi la birou, funcţionează pe acelaşi principiu. De exemplu, în loc să te adresezi unui grup de persoane folosind formularea "Haideţi să punem la punct sala în care va avea loc şedinţa", adresează-te direct fiecărei persoane în parte. Exemplu: "Adrian, te rog să aşezi mesele. Ioana, pregăteşte dosarele, iar tu, Radu, te rog să aranjezi scaunele."
6 femei celebre care au învins sărăcia lucie
Cum gestionam urgenţele dentare înainte de a ajunge la cabinetul stomatologic
