Aceaastă problemă este incredibil de serioasă și un studiu publicat în revista de specialitate Cell Biology a dezvăluit că între 1999-2015, au dispărut în jur de 150000 de urangutani sălbatici din Borneo, adică jumătate din total.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că pentru a opri dispariția rapidă a urangutanilor, populația trebuie învățată că aceștia sunt, în mod normal, creaturi pașnice, care nu atacă fără motiv, lucru ce ar diminua omorârea lor din cauza fricii. În plus, prin instaurarea ideii că mâncarea cărnii de urangutan este ceva tabu există speranța că din ce în ce mai puțini oameni vor mai practica așa ceva. Desigur, gurvernul acționează și prin îngrădirea spațiilor și averitzarea populației că plimbarea prin zonele locuite de urangutani este interzisă, iar cei care vânează riscă amenzi usturătoare.
Lucrul cel mai la îndemână ce care-l poate face oricine care vrea să dea o mână de ajutor în această problemă este să fie mai atent la ceea ce consumă, deoarece uleiul de palmier se găsește în foarte multe produse din comerț, de la snacksuri până la produse cosmetice. Dacă vrei să acționezi în această direcție trebuie să fii atentă și la „palm kernel oil” și „palm fruit oil”, care sunt doar derivate ale uleiului de palmier.
Al doilea lucru pe care-l poți face este să donezi sau să faci voluntariat pentru organizațiile care protejează, salvează și reabilitează urangutani. Oamenii de acolo își riscă zilnic viața prin dezamorsarea capcanelor și apărarea teritoriilor acestor animale.
În concluzie, dacă nu ai cum să faci nimic din cele descrise mai sus poți, cel puțin, să educi oamenii cu privire la pericolul înfruntării uranguranilor în mediul lor natural și a faptului că ei își protejează teritoriul, deoarece sunt animale sălbatice pe cale de dispariție.
Vezi care este legătura dintre uleiul de palmier și urangutani
Din anul 1999 până acum, jumătate din populația de urangutani din Borneo a dispărut din cauza extinderii plantațiilor de palmieri peste habitatul lor natural, ceea ce-i face să moară de foame sau să caute în alte părți hrana și îi constrânge, uneori, să intre în fermele localnicilor, lucru care-i pune în pericol.