Cercetătorii au descoperit câteva trăsături de caracter, care în mod foarte clar derivă din proasta creştere şi comportamentul normal al părinţilor vis-a-vis de copii.
1. Anxietate, depresie şi dependenţă
Aceste sentimente apar la părinţii prea protectori, care urmăresc fiecare mişcare a copilului şi îi corectează mereu, limitându-le imaginaţia şi independenţa. Ei sunt bine intenţionaţi, dar prea multă grijă produce probleme psihice grave. Dacă nu poţi lua decizii importante fără să îţi suni părinţii, probabil că eşti un astfel de copil.
2. Dependenţe şi sporturi extreme
Dacă părinţii îi spun mereu copilului cât de multe probleme cauzează concluzia va fi că lumea ar fi mai bună fără el. Astfel, copilul devine un adult frustrat, care se auto-sabotează constant prin consumul de alcool, tutun, droguri sau practicarea regulat a sporturilor extreme.
3. Imposibilitate de a se odihni şi relaxa cu adevărat
Fraze precum: "Fii serios!", "Nu te mai prosti!" şi "Nu mai fii copil!" vor crea un adult care nu mai ştie cum să se relaxeze pe deplin, nu înţelege copilăria şi urăşte oamenii imaturi.
4. Stimă de sine joasă şi dorinţa de a fi precum altcineva
Părinţii care îşi compară copiii cu alţii vor avea parte de un adolescent perfecţionist, care se critică tot timpul şi are complexe de inferioritate, drept pentru care încearcă mereu să facă lucrurile mult mai bine, asta în timp ce se urăşte pe sine pentru că nu este din start superior.
5. Probleme personale
Îndemnul de a nu avea încredere în nimeni este bun doar până la o anumită vârstă şi cu măsură, altfel copilul va percepe lumea ca fiind plină de capcane şi va deveni un adult cu multe probleme personale.
6. Tot timpul în căutare de partener
Dacă i se spune cuiva de prea multe ori că este prea tânăr ca să facă ceva, atunci va rămâne veşnic "prea tânăr" şi va avea nevoie în orice activitate şi luarea oricărei decizii de un partener cu rol de părinte sfătuitor.
7. Suprimarea talentelor şi a iniţiativelor
Dacă părinţii folosesc frecvent fraze precum "Nu fă pe deşteptul cu mine!" sau "Nu mai visa cu ochii deschişi!", copilul lor nu va mai avea păreri proprii, îniţiative şi abilităti de leader.
8. Ascunderea sentimentelor
Lipsa emoţiilor şi sensibilităţii la părinţi este observată de subconştientul copiilor. Când li se zice frecvent să nu mai plângă sau să nu se mai văicărească, copii încep să se închidă în ei. Aceste sentimente reprimate se transformă treptat în probleme psihosomatice.
9. Depresie asociată cu sentimentul de vină
Se presupune că părinţii fac totul şi dau ce au mai bun pentru copilul lor, dar dacă, la un moment dat, aceştia trântesc fraza "Am renunţat la tot pentru ca tu să ai parte de cea mai aleasă educaţie" sau "Noi te-am făcut, noi te-am crescut, faci ca noi", sentimentul de vină acaparează copilul şi îl copleşeşte. Acelaşi lucru se întâmplă cu presiunea notelor mari, copilul este permanent sub stres.
10. Lipsa independenţei, iresponsabilitate şi imaturitate
Există un tip anume de părinţi supraprotectori paranoici care nu-şi lasă copii să facă absolut nimic singuri. "Nu pune mâna pe pisică! Te va zgâria.", "Nu sta pe margine!", aceste mesaje induc frică unui copil, care devine pasiv şi iresponsabil.
10 greşeli ale părinţilor, care DISTRUG viitorul copiilor
Toate problemele psihologice îşi au rădăcina în copilărie.