1. Adresează câteva întrebări uşoare, de preferat întrebări al căror răspuns îl cunoşti deja. Întreabă-ţi interlocutorul unde s-a născut, dacă are copii sau care este felul de mâncare preferat.
2. De fiecare dată când răspunde, urmăreşte-i mişcarea ochilor. De regulă, mişcarea ochilor este asociată zonei cerebrale accesate pentru a obţine informaţia cerută.
3. După ce ai identificat tiparul mişcării ochilor în cazul răspunsurilor sincere, adresează o întrebare la care interlocutorul ar putea avea motive să coafeze adevărul. De exemplu, întreabă-l de ce a încheiat ultima relaţie sau de ce a plecat de la ultimul loc de muncă. Dacă ochii se mişcă într-o altă direcţie, interlocutorul nu caută să îşi amintească informaţia, ci mai degrabă caută să inventeze un răspuns credibil, apelând la o altă zonă cerebrală.
4. Odată stabilit şi tiparul mişcării ochilor în cazul răspunsurilor mai puţin sincere, îţi poţi da seama când o persoană minte sau spune adevărul.
De ce funcţionează această metodă?
E dificil să joci teatru controlând până şi mişcarea ochilor, chiar dacă persoana care minte şi-a propus acest lucru. Nivelul de efort mental necesar pentru a-ţi controla mişcarea generală a corpului, mişcarea ochilor în special, inventarea unor scenarii plauzibile şi susţinerea unei conversaţii în parametri normali este unul mult prea mare. Date fiind circumstanţele, adresând câteva întrebări succesive, conform planului de mai sus, poţi reuşi să îţi dai seama dacă interlocutorul spune adevărul sau nu.