Un telefon dat bunicilor tăi ar putea fi exact ce ţi-a prescris doctorul. Da, ai citit bine. "Efectele măsurabile ale bunicilor asupra bunăstării nepoţilor pot dura chiar până la vârstele de 30 şi 40 de ani", spune Dr. Sara Moorman, profesor de sociologie la Boston College.
Relaţiile apropiate dintre bunici şi nepoţi sunt legate de mai puţine simptome depresive pentru ambele părţi implicate, potrivit unei cercetări pe care Dr. Sara Moorman a prezentat-o în 2013 în faţa Societăţii Americane de Sociologie.
Mai mult, nepoţii pot aduce un beneficiu suplimentar în ceea ce priveşte sănătatea mintală, prin simplul fapt că le permit bunicilor lor să îi ajute. Adulţii mai în vârstă au avut o probabilitate mai mică de a fi deprimaţi dacă au raportat (în cadrul studiului) că le oferă un ajutor nepoţilor lor adulţi, fie că ajutorul acesta era sub forma unui sprijin material sau pur şi simplu bunicii le împărtăşeau sfaturi nepoţilor.
Deşi nu mai este nicio surpriză că relaţiile solide de acest gen oferă o soluţie-tampon împotriva depresiei, Dr. Sara Moorman explică faptul că cercetările anterioare axate pe rolurile bunicilor îi descriau, practic, pe aceştia ca fiind un fel de "dubluri" sau înlocuitori pentru părinţii care au nevoie de ajutor în creşterea copiilor, mai degrabă decât persoane importante în sine (ca bunici în vieţile copiilor).
"Noi ştim acum că bunicii şi nepoţii beneficiază unii de pe urma celorlalţi cu regularitate, în fiecare zi, nu doar în prezenţa unei crize familiale", spune Dr. Sara Moorman.
Aceste concluzii nu au doar implicaţii asupra bunicilor şi nepoţilor de toate vârstele, dar şi asupra părinţilor. "În special în copilărie, această relaţie este cu adevărat mediată de generaţia părinţilor. Este important ca părinţii să realizeze că relaţiile pe care le au bunicii şi nepoţii sunt importante şi să le permită ambelor tabere să aibă şi să dezvolte aceste relaţii", spune Dr. Sara Moorman. Sursa.