Te consideri "copilul favorit" al mamei? De ce e mai RĂU decât ai crede

Dacă ai mai mult de un copil, atunci îţi este cunoscută ideea copiilor "favoriţi" şi modul în care alegerea unui "preferat" schimbă dinamica relaţiei dintre fraţi sau surori. Şi în vreme ce majoritatea părinţilor nu ar alege niciodată să favorizeze un copil în detrimentul altuia, iată că se adună din ce în ce mai multe dovezi care sugerează ideea aceasta - şi aceste dovezi indică faptul că niciun copil nu va ieşi "neatins" din această luptă.

Aceasta este povestea pe care fiecare copil (care are un frate sau o soră) o ştie pe dinafară: mama are un favorit. Poate că ea susţine contrariul, dar noi toate ştim că este adevărat. De obicei, copilul favorit sau preferat eşti tu, deoarece eşti incredibilă şi extraordinară. Dar dacă nu eşti tu preferata mamei, ştii acest lucru şi cel mai probabil îl ştii încă de la o vârstă fragedă.

În cele mai bune cazuri, preferatul mamei variază de la un an la altul sau chiar de la o zi la alta, în funcţie de copilul care se poartă prosteşte în anumite ocazii particulare. În cel mai rău caz, mama are un adevărat "copil de aur" care nu poate niciodată să greşească cu ceva şi nimeni altcineva nu se poate ridica la nivelul fiului sau fiicei ei. În cazul acestor copii, efectele sunt devastatoare şi pe termen lung, scriu cei de la sheknows.com.

Un nou studiu publicat în revista din Oxford "Journal of Gerontology: Social Studies" pune într-o lumină nouă acestă poveste veche despre copilul favorit. Se pare că într-o familie în care mama se joacă de-a copiii favoriţi, copiii care sunt trecuţi în plan secundar nu sunt singurii care se lovesc de riscul de a întâmpina lucruri precum depresia şi consumul de droguri. Copilul preferat al mamei simte şi el efectele neplăcute.

Studiul a analizat datele provenite de la 725 de copii - acum adulţi - din 309 familii şi a determinat că, atunci când un copil s-a perceput pe sine ca fiind emoţional mai apropiat de mama sa, comparativ cu fraţii sau surorile sale, atunci acest copil a fost predispus la un risc mai ridicat în faţa depresiei pe termen lung, posibil datorită faptului că acel copil va sesiza discordanţa dintre el şi fraţii/surorile sale care a rezultat din această situaţie de favoritism. În plus, acei copii au avut un sentiment mai puternic de responsabilitate faţă de "grija emoţională" a mamelor care au fost afectuoase cu ei în copilărie, lucru care este o povară destul de grea de suportat.

Într-adevăr, nu este nevoie de prea multe cercetări ştiinţifice pentru a determina că, dacă te joci de-a "alege favoritul" cu copiii tăi, este posibil să existe unele riscuri. Cei mai mulţi părinţi pretind că nu au un copil favorit, dar există un lucru care este deosebit de important în legătură cu acest studiu (menţionat mai sus) şi un alt studiu care a fost dat publicităţii la începutul acestui an, cu privire la tratamentul preferenţial al părinţilor, publicat în "Journal of Family Psychology".

În ambele studii, modul în care copiii s-au perceput pe ei înşişi, dar şi pe părinţii lor - atunci când a fost vorba de cine este fratele sau sora favorită - a jucat un rol extrem de important în rezultatele cercetărilor. De fapt, al doilea studiu a arătat că micuţii care au crezut că părinţii lor favorizau un frate sau o soră au avut o probabilitate mai mare de a interpreta acest lucru - chiar dacă acei copii erau trataţi, de fapt, în mod corect de părinţi.

Asta înseamnă că, dacă şi tu eşti genul de părinte care îl determină pe copil să intre într-o luptă pentru a-ţi câştiga afecţiunea, chiar dacă tu ştii în adâncul inimii tale că nu este posibil să iubeşti un copil mai mult decât pe celălalt, este timpul să o laşi mai moale.

Renunţă la glumele de genul "Uite tocmai de asta eşti tu preferatul/favoritul meu" şi la conversaţiile neserioase pe care le ai cu prietenii tăi despre care dintre copiii tăi este favoritul tău actual, mai ales atunci când copiii tăi sunt prin preajmă şi aud tot ceea ce vorbiţi. Sursa.