Zaharurile şi grăsimile sunt sursele principale de energie pentru toate celulele, ţesuturile şi organele. Pentru majoritatea celulelor, zaharurile sunt sursa de energie preferată, dar când duc lipsă de nutrienţi, cum ar fi perioadele de înfometare sau de mişcare intensă, celulele vor trece la descopunerea grăsimilor.
Mecanismele prin care celulele îşi modifică metabolismul ca răspuns la schimbările în materie de disponibilitate a resurselor nu sunt pe deplin înţelese la ora actuală, însă o nouă cercetare scoate la iveală o consecinţă surprinzătoare atunci când unul dintre mecanisme este oprit: o anduranţă sporită în perioadele de efort intens.
Într-un studiu publicat în jurnalul Cell Metabolism, cercetătorii de la Harvard Medical School au identificat un rol critic al enzimei prolyl hydroxylase 3 (PHD3) în a identifica disponibilitatea nutrienţilor şi a regla abilitatea celulelor de la nivelul muşchilor de a descompune grăsimi. Când există nutrienţi din belşug, această PHD3 acţionează ca frână ce inhibă metabolizarea inutilă a grăsimilor. Frâna este eliberată când nivelul de nutrienţi este scăzut şi este nevoie de mai multă energie, cum ar fi în timpul efectuării de mişcări într-un ritm intens.
În mod remarcabil, blocarea producţiei de PHD3 la şoareci duce la îmbunătăţiri dramatice la nivel de anduranţă. Comparativ cu ceilalţi subiecţi, ce nu au suferit modificări la nivelul acestei enzime, şoarecii cu PHD3 blocată au alergat cu 40% mai mult şi au ajuns cu 50% mai departe, au avut un nivel VO2 max mai mare - indice al anduranţei aerobice, prin care se măsoară nivelul maxim de oxigen consumat în regim de efort maximal.
Studiul oferă o perspectivă nouă asupra felului în care celulele metabolizează sursele de energie şi oferă posibilitatea de a înţelege mai bine felul în care funcţionează muşchii în acest sens.
Rămâne ca noi cercetări să clarifice dacă blocarea enzimei PHD3 ar putea fi folosită pentru a declanşa şi alte schimbări, precum scăderea în greutate, reglarea glicemiei şi a altor markeri metabolici.